Sayfa: 2 : 1
Acolo
:
 şiirler 2005-05-03 (10066 başarlı)
Adio
:
şiirler 2005-05-08 (10540 başarlı)
Amintire
:
şiirler 2005-05-15 (8167 başarlı)
Apa morților
:
şiirler 2005-05-08 (8435 başarlı)
April
:
şiirler 2005-05-08 (18500 başarlı)
Arborii-nfloriți răsună...
:
şiirler 2005-06-24 (7147 başarlı)
Artiști
:
şiirler 2005-05-08 (8781 başarlı)
Basm neisprăvit
:
şiirler 2005-09-06 (7914 başarlı)
Bunica
:
şiirler 2005-05-09 (204002 başarlı)
Câmpul libertății
:
şiirler 2005-05-08 (14063 başarlı)
Când seara-n ceasuri de singurătate...
:
şiirler 2005-05-09 (8692 başarlı)
Cantec
:
şiirler 2003-09-05 (8459 başarlı)
Cântec
:
şiirler 2005-10-19 (7761 başarlı)
Cântec
:
şiirler 2005-10-19 (8692 başarlı)
Cântec
:
şiirler 2005-10-19 (7795 başarlı)
Cântec de leagăn
:
şiirler 2009-07-01 (48115 başarlı)
Cântec de primăvară
:
şiirler 2005-10-19 (45485 başarlı)
Cântec sfânt
:
şiirler 2005-06-24 (70115 başarlı)
Cântec vechi
:
şiirler 2005-05-09 (12403 başarlı)
Către lună
:
şiirler 2005-05-09 (14369 başarlı)
Cerșetorii
:
şiirler 2009-07-17 (6403 başarlı)
Cîntec
:
şiirler 2009-07-16 (22546 başarlı)
Cîntec de leagăn
:
şiirler 2009-07-17 (7259 başarlı)
Clopotele din Nürnberg
:
şiirler 2005-05-09 (8971 başarlı)
Cobzarul
:
şiirler 2005-05-08 (9672 başarlı)
Dedicație
:
şiirler 2005-05-09 (9679 başarlı)
Din Paris
:
şiirler 2005-05-09 (8641 başarlı)
Sayfa: 2 : 1 |
|
|
|
|
|
Biyografi Ștefan Octavian Iosif
Ștefan Octavian Iosif (11 septembrie 1875, Brașov - 22 iunie 1913, București) a fost un poet și traducător român, membru fondator al Societății Scriitorilor Români.
Urmează studiile liceale la Brașov și Sibiu. Își stabilește reputația de poet în epocă prin volumele: Patriarhale (1901), Romanțe din Heine (1901), Poezii (1902), Din zile mari (1905), Credințe (1905). Din inițiativa lui Emil Gârleanu, Șt. O. Iosif și Dimitrie Anghel, scriitorii tineri din București s-au întrunit într-o primă consfătuire de lucru în ziua de 13 martie 1908, alcătuind o comisie provizorie pentru elaborarea statutelor preconizatei Societăți a Scriitorilor Români. Șt. O. Iosif și Dimitrie Anghel se cunoscuseră la Paris, în 1901, unde se aflau la studii. Temperamente total diferite, aveau totuși câteva trăsături care îi uneau: amândoi erau poeți, nutrind o mare sete de instruire și afirmare literară, și amândoi erau - structural vorbind - niște visători și niște romantici. Deși psihologic se deosebeau, în plan mai larg se întâlneau și se "completau" în chip fericit: pe când interiorizatul Șt. O. Iosif se simțea atras de exuberantul Anghel, acesta din urmă afla în persoana delicatului Iosif un fel de "reper" literar și temperamental, de care avea nevoie. Fiind și apropiați ca vârstă (Iosif avea 26 de ani, iar Anghel 28), cei doi s-au împrietenit. O relație benefică și pentru literele românești. Și-au luat un pseudonim - A. Mirea - sub care au început să publice lucrări originale și numeroase traduceri din literatura franceză, ajungând în cele din urma să semneze împreuna celebrul Caleidoscop al lui A. Mirea, volum apărut în 1908 și comentat de critica și istoria literară, atât la apariție, cât și mai târziu. Din păcate au iubit aceeași femeie, pe poeta și prozatoarea Natalia Negru. Aceasta s-a căsătorit în 1904 cu Șt. O. Iosif, cu care a avut o fiică, numită Corina. În 1910 relațiile dintre soți se răcesc și, în 1911, cei doi divorțează. Șt. O. Iosif moare în spital, la 22 iunie 1913. Natalia Negru se recăsătorește în 1911 cu Dimitrie Anghel, care va muri de septicemie în 1914, în urma unei tentative nereușite de sinucidere prin împușcare[1], după ce își împușcase soția într-o criză de gelozie. Natalia Negru supraviețuiește și va mai trăi aproape 50 de ani.
|
Okunması Tavsiye Edilenler
